Bărboşelu Denisia-Paula: Bunicul meu cu mâinile bătătorite de muncă

Când rostesc cuvântul "bunic", pentru mine este cel mai frumos lucru.

        Bunicul meu este un om blajin,cu părul nins de greutăţile vieţii,cu ochii limpezi şi cu o voce caldă. Dragostea bunicului este unică şi trebuie preţuit acest sentiment. Pentru mine la bunicul este totul: leagănul copilăriei mamei şi tatălui meu,pomii,animalele,florile,toate sunt deosebite prin dragostea ce o poartă bunicul. Dragostea lui îmi poartă mereu paşii spre casa unde el mă aşteaptă . Cel mai dulce sentiment îl am când mângâie fruntea cu mâinile sale aspre şi bătătorite de muncă. Pentru mine bunicul merită tot respectul şi toate reuşitele mele şcolare pentru el sunt o mare bucurie.

                                                                                                      Te iubesc,bunicule !                                                                                                                                                                                                                   

                                                                                                       

Bărboşelu Denisia-Paula

                                                                                                        Scoala nr 12 Botosani

                                                                                                        Inv: Sauciuc Georgeta 

Rotariu Georgiana: Bunicul meu cel bun la sflet -Bunzeac Gheorghe

Unul dintre cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc este bunicul meu. Bun la suflet, blând şi plin de respect, sunt doar câteva cuvinte care-l descriu cel mai bine.

  Nu l-am auzit niciodată ridicând tonul la cineva,cu atât mai puţin la mine.

  Întotdeauna mi-a vorbit frumos, iar vorbele ieşite din gura sa au reprezentat pentru mine sfaturi preţioase,iar uneori adevărate lecţii de viaţă.

  Deşi este un om simplu, bunicul meu, poate şi datorită vârstei, dă dovadă de multă inţelepciune. Ori de câte ori am avut nevoie de un sfat, el a fost mereu alături de mine. Este un om respectat şi in comunitate. Toţi cei care îl cunosc spun doar vorbe bune despre el.

   Sunt mândră de bunicul meu, îl iubesc mult şi-i doresc tot binele din lume şi multă sănătate, pentru că merită.

                                                                                                             Rotariu Georgiana 

                                                                                                                     Şcoala nr. 12 Botoşani

                                                                                                                                                                                                                                           Înv: Sauciuc Georgeta

Nastaciuc Laura-Andreea: Bunicul meu e nemapomenit !

             Bunicul din partea tatălui este foarte drăguţ cu mine şi cu cei din jurul lui. El are o voce calmă şi blândă. Bunicul meu are şi el o vârstă, dar pentru mine nu pare deloc bătrân. Eu il iubesc, dar nu mai mult decât pe bunica mea, defapt îi iubesc pe amândoi la fel de mult. Bunicului meu îi plac animalele mari, nu îi place să mănânce toate mâncărurile, el preferă mâncarea sănătoasă.

Despre bunicul şi bunica mea nu pot spune că sunt nişte bunici răi, sunt perfecti, orice copil şi-ar dori nişte bunici ca ai mei. Bunicul are multă răbdare cu mine,cum a avut şi cu tatăl meu. Bunicul este mai serios şi când incepe o treaba o şi termină .

             Este un bunic nemaipomenit, ziua lui de naştere este pe 15 ianuarie, odată cu a marele poet Mihai Eminescu. Acesta este bunicul, perfect pentru mine şi pentru toţi nepoţii şi nepotelele lui. Îl iubesc pe bunicul meu !

           Constantin Nastaciuc este bunicul meu.

                                                                                      Nastaciuc Laura-Andreea

                                                                                                  Şcoala nr. 12 Botosani                                                                                                                                                          

                                                                                                         Invaţătoare: Sauciuc Georgeta

Rotariu Georgiana: Bunicii mei care mă răsfaţă

Bunicii mei care mă răsfaţă

Doina si Gheorghe Bunzeac

                Vreau să scriu despre bunicii mei o scrisoare şi să le fac o surpriză plăcută.

                Ei sunt cei mai buni bunici din lume şi voi scrie numai lucruri foarte bune despre ei. Ştiu că mă iubesc foarte mult pe mine şi pe fratele meu Andrei, au grijă de noi când părinţii sunt la serviciu şi ne ajută cu bunătăţi de la ţară. Acolo, la ţară, în comuna Mihăileni, ei au o casă, unde mergem noi şi ne petrecem vacanţele. Este foarte bine acolo,bunicii ne răsfaţă, ne ocrotesc şi ne învaţă cum să preţuim munca.

                Uneori bunicii mă ajută şi la teme, vin la şcoală când am serbări şi mă ajută la unele activităţi din şcoală.

                Sunt bucuroasă că am bunici harnici, buni şi iubitori. Ei sunt de mare ajutor pentru familia noastră.

                Îi iubesc şi îi respect pentru tot ce fac şi ce inseamnă ei pentru mine.

                Vă îmbraţişez cu drag şi vă doresc multă sănătate, Georgiana.

                                                                                                    Rotariu Georgiana

                                                                                                Şcoala nr 12 Botoşani

                                                                                     Învăţător: Sauciuc Georgeta

Anghelache Sebastian: Bunicile mele

             Pe bunicile mele le cheamă Angela şi Maria. Locuiesc tot în oraşul Botoşani, nu departe de casa noastră.
             Bunicii mei au murit,cel din partea tatălui înainte de a mă naşte,iar cel din partea mamei pe 31 Decembrie 2011.
             Bunicile mele sunt foarte încrezătoare în mine,fiindcă atunci când voi fi mai mare,le voi aduce şi mai multe bucurii tuturor membrilor familiei.
             Mamaia are 72 de ani şi trăieşte într-o familie cu 6 membri. Bunica are 62 de ani şi locuieşte cu un copil de-al ei.
             Bunica a fost cea care mă ducea la grădiniţă atunci când eram mic,iar părinţii mei lucrau şi uneori mă mai si lua de la grădiniţă,atunci când părinţii nu puteau să vină după mine.
             Mamaia venea şi ea uneori la mine şi cu ea învăţam literele din Abecedar şi cifrele din cartea de matematică.
             Eu le iubesc pe bunicile mele, fiindcă sunt harnice, deştepte,bune şi grijulii.
                                                                                                       

                                                                                                Anghelache Sebastian

                                                                                                Şcoala nr. 12 Botosani

                                                                                                 

                                                                                              Înv: Sauciuc Georgeta

RADIŞ ALEXIA:BUNICUL MEU , PETRICĂ

                       Bunicul meu se numeşte Petrică şi are optzeci de ani.

                       El este tare înţelept şi-mi dă multe sfaturi. Ştie să muncească pământul şi să crească animale.

                       De mic copil a fost învăţat să muncească şi ştie că nimic în viaţă nu e gratuit. El are o vorbă:,,Cum îţi aşterni aşa dormi”

                       O iubeşte şi o respectă pe bunica mea. Sunt singurii bunici pe care îi am în viaţă. Bunicul meu este harnic şi sufletist şi zice că ,,faptele bune” sunt întotdeauna răsplătite.

                        La fiecare vieţuitoare din gospodăria lui el le dă câte un nume. El spune că nu este un bucătar foarte  bun dar mâncărurile făcute de el în lipsa bunicii au fost foarte gustoase. Şi bunicii mele îi place cum găteşte.

                        Este tare şmecher şi am să spun de ce :se ascunde de bunica să mai fumeze câte o ţigară iar  bunica când îl prinde, el se comportă ca un copil care a făcut o obrăznicie.

                     A cesta este bunicul meu glumeţ, hazliu dar şi foarte serios.

                                                                               RADIŞ ALEXIA

                                                   

                                                                      Inv.CHEPTANARIU ZÎNA

                                                     SCOALA  CU CLASELE I-VIII NR. 12 BOTOSANI

GAVRILOV FLORIN: VARA LA BUNICII MEI

   
                   Într-o frumoasă zi de vară în care discul auriu ne zâmbea pe cerul albastru, stând în camera mea şi citind o carte îmi aduc aminte de vremurile când mergeam la bunicii mei. Adesea stăteau pe prispa veche a casei Şi mă aşteptau cu braţele deschise.
                  Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu, de surâsul cald, de anii grei  şi mulţi ce au căzut asemenea unei zăpezi grele care nu se mai sfârşea. Părul cărunt parcă era o vale înflorită numai cu floricele albe.
                  Mi-aduc aminte de bunica mea, o femeie bătrână harnică şi isteaţă. Pe obrajii ei vechi izvorau riduri ca nişte râuleţe încreţite ce trăgeau spre coada ochiului. Cele două dungi uşoare de sprâncene rare ieşeau de sub învelişul alb.
                  Toată ziua, eu şi sora mea ne jucam prin ocolul larg şi o priveam cum muncea din zori şi până-n seară. Vrând nevrând, bunica ne lăsa să o ajutăm. Obrajii noştri roşii ca  o bucurau pe bunica care părea ca o floare vestejită.
                  Şi acum , când merg la casa bunicilor, parcă trăiesc încă o dată acele minunate clipe din copilăria mea.                          

                                                                GAVRILOV FLORIN  

                                                                                

                                                                      Înv. ZÎNA 

CHEPTANARIU

                                                       SC. CU CLASELE I-VIII NR. 12 BOTOŞANI

Matei Diana: Gând de dragoste

                Când spun blândeţe

                Mă gândesc la ochii ei.

                Când spun duioşie

                Mă gândesc la sufletul ei.

                …Dragoste-Imensă dragoste din sufletul ei.

                O simt mereu că mă-nconjoară şi mă ocroteşte

                Din întuneric mă poartă spre lumină

                Călăuzindu-mi paşii.

                Vreau ca soarele să răsară pentru ea,

                Vreau ca păsările în cântecul lor să-I spună cât o iubesc.

                O iubesc pe ea,

                Pe mama mamei mele , bunica mea.

 ( Matei Diana ,  Şcoala nr 12 Botoşani)

DIANA IVANUŞCĂ: Raiul de la bunici

Imi amintesc şi acum de zilele frumoase când mă duceam la bunicii mei.

Când mă vedeau le surâdea faţa de bucurie. Imi amintesc cum bunica mă lua după sobă şi mă sfătuia cu glasul ei duios,  dar mai ales de bunicul care mă învăţa jocurile şi ghiduşiile copilăriei lui.

Acolo era un rai de bucurie în care, dacă intrai, ieşeai cu greu. Feţele lor blânde nu exprimau decât puritatea şi bunătatea sufletului lor. Mă fascinau cu inteligenţa lor şi cu istoria pe care mi-o povesteau de fiecare dată. Mă învăţau multe lucruri pe care nu le voi putea uita niciodată.

 Erau două flori care înfloreau a doua oară, când eram cu ei.

De fiecare dată mă rog la bunul Dumnezeu să-i ţină sănătoşi să ne mai putem bucura împreună!

DIANA IVANUŞCĂ,Şcoala nr 12 Botoşani

CHIHAIA – ATODIRESEI NARCIS: Bunica unică

Bunică la fel ca tine nu mai există pe lumea aceasta pentru că tu întotdeauna mi-ai oferit, cu dragoste , tot ce e mai bun şi mai frumos . Cu timpul s-au schimbat multe , dar dragostea ta pentru mine a rămas aceeaşi .

   In inima mea trăesc multe amintiri plăcute cu tine , dar există una deosebită , cea mai dragă dintre toate , faptul ca m-ai iubit întotdeauna foarte, foarte mult.

Cu drag,  NARCIS

CHIHAIA – ATODIRESEI  NARCIS

Sc. Nr.12, Botosani

Inv.SAUCIUC GEORGETA 

Chihaia-Atodiresei Narcis: Bunicul meu, înalt şi dur

Când am să vă povestesc despre bunicul meu , voi o să vă gândiţi că nu e o persoană atât de interesantă . Oricum. Ce-mi pasă mie ? E bunicul meu şi e nepreţuit pentru mine.
     Bunicul meu este un bărbat înalt şi dur , la prima vedere , însă vorba dulce şi ochii blânzi îi dezmint duritatea. De multe ori îmi dovedeşte prin faptele lui cât de mult mă iubeşte .
   Ştiu că va veni o vreme când îl voi pierde , când va pleca acolo , sus , la Doamne – Doamne , dar sper că acea zi va fi foarte departe .

              Cu drag Narcis 
Chihaia-Atodiresei Narcis
Sc. Nr.12 , Botosani
Inv. SAUCIUC GEORGETA.

Ana Maria Cantor: Bunicii mei

                                    

            Bunicii mei sunt niste oameni simpli de la ţară . Sunt iubitori şi înţelegători.

            Atunci când îşi văd copiii şi nepoţii   intrând pe poartă , încep să plângă  de bucurie .

Bunicii mei mă răsfaţă şi mă fac mereu să zâmbesc oricât de supărată aş fi . Vorbele lor blânde şi înţelepte  mă bucură mereu . Chipul lor exprimă inocenţă. Când îi privesc  în ochii lor văd greutăţile vieţii prin care au trecut , deoarece ochii lor sunt mereu în lacrimi . Sunt lacrimi de fericire deoarece sunt cu ei , dar sunt şi lacrimi de supărare deoarece ei ştiu că nu se mai pot bucura de tinereţea de altădată.

            Bunicilor mei le pot spune orice , deoarece ştiu că ei nu vor mai spune nimănui şi că  mă vor înţelege şi sfătui.

            Imi iubisc enorm  bunicii  deoarece fără ei nici eu nu aş fi  existat , deoarece sunt buni la suflet şi sunt cele mai speciale persoane din viaţa mea .

 (Ana Maria Cantor ,  Şcoala nr 12 Botoşani)

Prof. Octavia Buhociu: Bunicul meu, preot persecutat politic

Ioan Buhaciuc (1902-1989), preot la biserica « Sf. Spiridon Botoşani. A fost închis timp de 6 luni pentru « favorizarea infractorului » între 15 aug 1949 şi 12 martie 1950 : nu l-a denunţat pe Carol Iancu , vecin (ce avea păreri contrare regimului nou instalat...), care îi povestea ce se mai întâmpla prin oraş.(document din 1991)
Bunica a fost dată afară din învăţământ ca soţi

e de preot şi puşcăriaş pe deasupra.
Cei trei copii, două fete şi un băiat, au avut probleme la facultate, la Iaşi.
Bunicul a început să cultive roşii în grădina proprie, s-a înscris la CAP Botosani, unde producea tot roşii pe care le vindea în piaţa oraşului. Cred ca a fost singurul preot membru CAP. Fiul, student la facultatea de matematică nu putea lua examenele şi atunci a trecut la institut ; dupa ce a dus dovada că este fiu de membru cooperator, a început să primească note pe merit, chiar a fost îndemnat să treacă iar la facultate.
Tot timpul asculta la radio postul « Europa liberă » şi cum nu prea auzea bine, aparatul era dat la maximum. Noi, ceilalţi din casă, mai intram în camera lui şi-i făceam semn că se aude pe toată strada, c-o să intrăm la puşcărie...
Prin anii 1980 s-a îmbolnăvit de Parkinson, pentru care avea nevoie de un medicament sârbesc, cred, Nakom. In vara anului 1988, făcându-se tot felul de economii naţionale, nu s-a mai importat medicamentul. Inlocuitorul nu avea aceleaşi bune efecte asupra bolii lui . Şi pe 5 octombrie, bunicul s-a împiedicat, a căzut, s-a lovit,....şi a murit pe 27 ian 1989.
Serviciul religios – 9 preoţi. S-a vorbit frumos. Afara burniţa, vânt, umed.

Prof. Octavia Buhociu

Bojincă Gabriela: Bunica mea de la Vorona

Bunica mea are 81 de ani şi locuieşte în comuna Vorona , judeţul Botoşani. 
Locuieşte singură , de aceea eu şi părinţii mei mergem la fiecare sfârşit de săptămâna în vizită.
Noi o ajutăm şi la unele treburi pe lângă gospodărie .Bunica este o femeie bătrână,harnică şi isteaţă .O găsim peste tot în curte. Are nişte ochi de argint viu care lucesc mereu din fundul c

apului.
Pe obrajii ei are nişte încreţituri , dar se vede că la tinereţe a fost o femeie frumoasă .
Eu o iubesc pe bunica pentru că e bună cu mine. In zilele în care sunt la ea mă simt foarte bine .
Când eram mai mică ,bunica îmi spunea poveşti la culcare cu glasul ei domol şi dulce.
Sunt multe de povestit despre bunica mea……

Numele bunicii: Traciu Niculina
Numele meu: Bojincă Gabriela

Şcoala Nr. 12 Botosani
Inv: Sauciuc Georgeta

Alexandra Lungu: Bunica

Pentru bunica ce-aş dori?
Să fie sănătoasă
Şi să mă aştepte-n prag mereu
Cu vorba ei duioasă.
Cu ochii strălucind de drag,
Când mă zăresc la poartă,
Iar când o strâng la pieptul meu,
O lacrimă îi scapă.

Lui Doamne Doamne eu mă rog:
-Doamne, din cer, de sus,
Vegheaz-o pe bunica mea
Că o iubesc nespus.

Alexandra Lungu, Şcoala nr 12 Botoşani

Chihaia-Atodiresei Narcis: Bunicul meu

Când am să vă povestesc despre bunicul meu , voi o să vă gândiţi că nu e o persoană atât de interesantă . Oricum. Ce-mi pasă mie ? E bunicul meu şi e nepreţuit pentru mine. 
Bunicul meu este un bărbat înalt şi dur , la prima vedere , însă vorba dulce şi ochii blânzi îi trădează duritatea. De multe ori îmi dovedeşte prin faptele lui cât de mult mă iubeşte . 
Ştiu că va veni o vreme când îl voi pierde , când va pleca acolo , sus , la Doamne – Doamne , dar sper că acea zi va fi foarte departe . 
Cu drag Narcis 
Chihaia-Atodiresei Narcis
 Sc. Nr.12 , Botosani
Inv. SAUCIUC GEORGETA.

Ana Maria Cantor: Bunicii mei

Bunicii mei sunt niste oameni simpli de la ţară . Sunt iubitori şi înţelegători.
Ei, atunci când îşi văd copiii şi nepoţii intrând pe poartă , încep să plângă de bucurie .
Bunicii mei mă răsfaţă şi mă fac mereu să zâmbesc oricât de supărată aş fi . Vorbele lor blânde şi înţelepte mă bucură mereu . Chipul lor exprimă inocenţă. Când îi privesc în ochii lor 

văd greutăţile vieţii prin care au trecut , deoarece ochii lor sunt mereu în lacrimi . Sunt lacrimi de fericire deoarece sunt cu ei , dar sunt şi lacrimi de supărare deoarece ei ştiu că nu se mai pot bucura de tinereţea de altădată.
Bunicilor mei le pot spune orice , deoarece ştiu că ei nu vor mai spune nimănui şi că mă vor înţelege şi sfătui.
Imi iubisc enorm bunicii deoarece fără ei nici eu nu aş fi existat , deoarece sunt buni la suflet şi sunt cele mai speciale persoane din viaţa mea .

Ana Maria Cantor,  Şcoala nr 12 Botoşani

Baltag Nicoleta: Bunicii mei

Când eram mică mergeam împreună cu părinţii mei la bunici. Cum ajungeam , eram întâmpinaţi de bunici care se bucurau enorm să ne vadă. Zambetul lor mă făcea să simt că zbor.
Dimineaţa, când mă trezeam în casa bunicilor era mai bine ca niciodată. Masa o luam împreună , dupa care mergeam pe câmp să-i ajutăm la treabă. Timpul trecea foarte repede şi spre sea

ră veneam acasa , luam cina, cea mai gustoasă masă pentru că după treabă , mâncarea e şi mai bună . Dupa cină, ne aşezam toţi într-o altă cameră şi povesteam ce mai făcuserăm de la ultima vizită.
Cand ma aşezam în pat , bunicul venea lângă mine , îmi povestea întâmplări amuzante şi râdeam împreună.
La despărţire, eu eram foarte tristă , dar zambetul lor mereu mă alina , pentru că-i luam cu mine în gand şi în suflet.
Acum aş vrea să mai fie în viaţă şi să mă sfătuiască când am nevoie.
Amintirile acelea vor ramâne mereu in mintea mea .

Baltag Nicoleta, , Şcoala nr 12 Botoşani

Alexandra Asaftei: Bunica mea dragă

Eu sunt Alexandra. Sunt o fată de treisprezece ani, ca oricare alta .Însă acum, nu despre mine vreau să vorbesc, ci despre bunica mea.
Bica mea, căci aşa îi spun eu, este o doamnă la pensie, dar asta nu prea lasă a se vedea, pentru că dânsa e foarte activă şi energică. Probabil că acest lucru este şi urmarea faptului că a fost profesoară de sport.
Toată ziua, bunica mea

 face câte ceva, aşa că nu se plictiseşte deloc: dimineaţa, după ce îşi bea cafeaua, iar ea rămâne singură, căci toţi ai casei pleacă fiecare cu treburile lui, începe prin a face ordine şi curăţenie în toată casa, inclusiv în camera mea, care rămâne după mine cam…deranjată. Apoi, pregăteşte ceva bun de mâncare, ori chiar face un desert grozav. De cele mai multe ori, bica pleacă şi în piaţă, ori la supermarket, făcându-şi astfel, plimbarea zilnică, fără de care nu se poate.
Când eu ajung casă, masa este deja pregătită şi mirosurile plăcute mă îmbie să mănânc mereu cu poftă.Cum să nu fie aşa, când totul este pregătit cu multă dragoste? După asta, bunica mea, pune totul în ordine, apoi se retrage în camera ei, unde se odihneşte, citeşte ziarul şi acultă zilnic frumoase concerte de muzică simfonică, după care se dă în vânt.
Uneori, duminica, atunci când am şi eu timp liber mai mult, plecăm împreună în Piaţa mare, facem cumpărături , trecem şi prin zona cu păsări şi animale ,unde mie îmi place foarte mult şi unde bunica mea mă duce de mică.
Chiar dacă buni a mea este destul de severă, eu ştiu că mă iubeşte mult şi că îmi vrea mereu numai binele. Mă bucur tare mult când în vacanţe, plec uneori cu ea la Sinaia, unde dânsa are o soră. Acolo mă simt ca acasă şi mă recreez .
Câteodată, bunica îmi explică lucruri pe care trebuie să le ştiu, ori pe care nu le înţeleg. Mă învaţă mereu să fiu bună, cuminte şi politicoasă, căci doar aşa voi avea o viaţă şi un viitor frumos. Are grijă deasemenea să-mi dea poveţe care să mă ajute să mă feresc de rele şi de pericole, dovedindu-mi astfel, de fiecare dată, câte griji îşi face pentru mine şi, de fapt, cât de mult mă iubeşte.
Eu sunt mândră de bunica mea, care arată frumos pentru vârsta ei, se îmbracă sport sau elegant şi emană veşnic, multă energie. Îmi place că o cunoaşte multă lume care o respectă, o salută şi stă de vorbă cu ea, atunci când iese în oraş.
Aş mai putea spune multe despre buchi a mea, dar cred că am surprins în aceste rânduri, cam tot ce este mai important.
Acum, când mai este puţin până la Mărţişor şi până la începutul primăverii,
mă gândesc la ea şi îi doresc să fie sănătoasă, pentru ca mulţi ani de acum înainte să fie alături de mine . Te iubesc. La mulţi ani, bunica mea dragă !

Alexandra Asaftei,
cl.a-VII-aC, Şcoala nr.12, Botoşani

Alexis Sticlaru: Bunicii mei

Imi amintesc cu drag de când eram mică. Mergeam mereu la bunici. Ei imi dăruiau dulciuri, jucării şi se jucau cu mine tot timpul. Mă învăţau poezii şi îmi citeau basme înainte de culcare. Bunica m-a învăţat să fac prăjituri şi cozonaci. Iar bunicul mi-a spus glume de pe vremea lui şi ispravile de cand era copil. Bunicii se bucurau mereu când mergeam pe la ei. 
Acum ei nu mai sunt pri

ntre noi. Mie foarte dor de ei ! Mi-aş dori să mai trăiască şi să mă aştepte în pragul casei cu bucurie. S-o mai pot ajuta pe bunica la treburi în gospodarie şi să hrănesc toate animalele din curte.
Imi amintesc când era ziua mea de naştere , atunci împlineam 6 ani. Bunicii mi-au dat un cadou foarte frumos. Mi-au oferit o papusă cât mine de mare. Am botezat-o cu numele "Rafaela". Acum când o privesc îmi amintesc cu drag de bunici. Nu mă mai joc cu ea dar a rămas o amintire dragă din copilaria mea.
Ştiu că bunicii mei mă privesc de sus şi îmi ocrotesc paşii în viaţă. Eu îi port mereu în suflet şi nu-i voi uita niciodată.
( Alexis Sticlariu, cl a VI-a B, Şcoala nr 12 Botoşani)