Imi amintesc şi acum de zilele frumoase
când mă duceam la bunicii mei.
Când mă vedeau le surâdea faţa de bucurie. Imi amintesc
cum bunica mă lua după sobă şi mă sfătuia cu glasul ei duios, dar mai
ales de bunicul care mă învăţa jocurile şi ghiduşiile copilăriei lui.
Acolo era un rai de bucurie în care, dacă
intrai, ieşeai cu greu. Feţele lor blânde nu exprimau decât puritatea şi bunătatea
sufletului lor. Mă fascinau cu inteligenţa lor şi cu istoria pe care mi-o
povesteau de fiecare dată. Mă învăţau multe lucruri pe care nu le voi putea uita
niciodată.
Erau
două flori care înfloreau a doua oară, când eram cu ei.
De fiecare dată mă rog la bunul Dumnezeu să-i ţină sănătoşi
să ne mai putem bucura împreună!
DIANA IVANUŞCĂ,Şcoala nr 12 Botoşani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu