Bunicii mei sunt niste oameni simpli de la ţară . Sunt iubitori şi înţelegători.
Atunci când îşi văd copiii şi nepoţii intrând pe poartă , încep să
plângă de bucurie .
Bunicii mei mă
răsfaţă şi mă fac mereu să zâmbesc oricât de supărată aş fi . Vorbele lor blânde
şi înţelepte mă bucură mereu . Chipul lor exprimă inocenţă. Când îi
privesc în ochii lor văd greutăţile vieţii prin care au trecut , deoarece
ochii lor sunt mereu în lacrimi . Sunt lacrimi de fericire deoarece sunt cu ei
, dar sunt şi lacrimi de supărare deoarece ei ştiu că nu se mai pot bucura de
tinereţea de altădată.
Bunicilor mei le pot spune orice , deoarece ştiu că ei nu
vor mai spune nimănui şi că mă vor înţelege şi sfătui.
Imi iubisc enorm bunicii
deoarece fără ei nici eu nu aş fi existat , deoarece sunt buni la suflet şi
sunt cele mai speciale persoane din viaţa mea .
(Ana Maria
Cantor , Şcoala nr 12 Botoşani)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu