Alexis Sticlaru: Bunicii mei

Imi amintesc cu drag de când eram mică. Mergeam mereu la bunici. Ei imi dăruiau dulciuri, jucării şi se jucau cu mine tot timpul. Mă învăţau poezii şi îmi citeau basme înainte de culcare. Bunica m-a învăţat să fac prăjituri şi cozonaci. Iar bunicul mi-a spus glume de pe vremea lui şi ispravile de cand era copil. Bunicii se bucurau mereu când mergeam pe la ei. 
Acum ei nu mai sunt pri

ntre noi. Mie foarte dor de ei ! Mi-aş dori să mai trăiască şi să mă aştepte în pragul casei cu bucurie. S-o mai pot ajuta pe bunica la treburi în gospodarie şi să hrănesc toate animalele din curte.
Imi amintesc când era ziua mea de naştere , atunci împlineam 6 ani. Bunicii mi-au dat un cadou foarte frumos. Mi-au oferit o papusă cât mine de mare. Am botezat-o cu numele "Rafaela". Acum când o privesc îmi amintesc cu drag de bunici. Nu mă mai joc cu ea dar a rămas o amintire dragă din copilaria mea.
Ştiu că bunicii mei mă privesc de sus şi îmi ocrotesc paşii în viaţă. Eu îi port mereu în suflet şi nu-i voi uita niciodată.
( Alexis Sticlariu, cl a VI-a B, Şcoala nr 12 Botoşani)