Într-o frumoasă zi de vară în care discul auriu ne zâmbea pe cerul albastru, stând în camera mea şi citind o carte îmi aduc aminte de vremurile când mergeam la bunicii mei. Adesea stăteau pe prispa veche a casei Şi mă aşteptau cu braţele deschise.
Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu, de surâsul cald, de anii grei şi mulţi ce au căzut asemenea unei zăpezi grele care nu se mai sfârşea. Părul cărunt parcă era o vale înflorită numai cu floricele albe.
Mi-aduc aminte de bunica mea, o femeie bătrână harnică şi isteaţă. Pe obrajii ei vechi izvorau riduri ca nişte râuleţe încreţite ce trăgeau spre coada ochiului. Cele două dungi uşoare de sprâncene rare ieşeau de sub învelişul alb.
Toată ziua, eu şi sora mea ne jucam prin ocolul larg şi o priveam cum muncea din zori şi până-n seară. Vrând nevrând, bunica ne lăsa să o ajutăm. Obrajii noştri roşii ca o bucurau pe bunica care părea ca o floare vestejită.
Şi acum , când merg la casa bunicilor, parcă trăiesc încă o dată acele minunate clipe din copilăria mea.
GAVRILOV FLORIN
Înv. ZÎNA
CHEPTANARIU
SC. CU CLASELE I-VIII NR. 12 BOTOŞANI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu