Prof. Octavia Buhociu: Bunicul meu, preot persecutat politic

Ioan Buhaciuc (1902-1989), preot la biserica « Sf. Spiridon Botoşani. A fost închis timp de 6 luni pentru « favorizarea infractorului » între 15 aug 1949 şi 12 martie 1950 : nu l-a denunţat pe Carol Iancu , vecin (ce avea păreri contrare regimului nou instalat...), care îi povestea ce se mai întâmpla prin oraş.(document din 1991)
Bunica a fost dată afară din învăţământ ca soţi

e de preot şi puşcăriaş pe deasupra.
Cei trei copii, două fete şi un băiat, au avut probleme la facultate, la Iaşi.
Bunicul a început să cultive roşii în grădina proprie, s-a înscris la CAP Botosani, unde producea tot roşii pe care le vindea în piaţa oraşului. Cred ca a fost singurul preot membru CAP. Fiul, student la facultatea de matematică nu putea lua examenele şi atunci a trecut la institut ; dupa ce a dus dovada că este fiu de membru cooperator, a început să primească note pe merit, chiar a fost îndemnat să treacă iar la facultate.
Tot timpul asculta la radio postul « Europa liberă » şi cum nu prea auzea bine, aparatul era dat la maximum. Noi, ceilalţi din casă, mai intram în camera lui şi-i făceam semn că se aude pe toată strada, c-o să intrăm la puşcărie...
Prin anii 1980 s-a îmbolnăvit de Parkinson, pentru care avea nevoie de un medicament sârbesc, cred, Nakom. In vara anului 1988, făcându-se tot felul de economii naţionale, nu s-a mai importat medicamentul. Inlocuitorul nu avea aceleaşi bune efecte asupra bolii lui . Şi pe 5 octombrie, bunicul s-a împiedicat, a căzut, s-a lovit,....şi a murit pe 27 ian 1989.
Serviciul religios – 9 preoţi. S-a vorbit frumos. Afara burniţa, vânt, umed.

Prof. Octavia Buhociu